Pleșu
Sunt mereu „în rețea„, cablat, preluat, „angajat”, dependent de drogul urgențelor...
Sunt mereu „în rețea„, cablat, preluat, „angajat”, dependent de drogul urgențelor...
Alături de doctorul care mă somează să mă mișc, am nevoie și de un altul, care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemișcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic.
Absența soarelui mă transformă într-un soi de făptură-bibelou, poți să o pui pe un raft și să te uiți la ea la răstimpuri.
Ana Maria Sandu
Doamna Ana poate că nici nu există și n-a ieșit în seara asta la terasă. E doar o fată care visează cu ochii deschiși și care scrie o poveste, în camera ei de acasă, unde miroase a foc de lemne. Mama ei i-a povestit într-o seară că la maturitate timpul trece foarte repede, ca și cînd cineva i-ar pune sare pe coadă. „Se grăbește și asta îl face nesuferit.” Ea n-a crezut-o nici atunci și nici acum. Se gîndește la liniile fine de pe chip, la ce a lăsat în urmă și la ce o așteaptă mai departe. La niște povești ca niște alunițe, care rămîn pentru totdeauna pe piele. La felul în care niște întîmplări banale devin într-o zi excepționale.
https://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/oglinzi
https://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/oglinzi
Capodopere in dialog, Andrei plesu